Diferența dintre externalizare și delocalizare
În cazul externalizării , activitatea companiei este acordată pe bază de contract către organizația externă și compania însăși se concentrează pe activitățile sale de bază, în timp ce în cazul delocalizării , procesul de afaceri al companiei este mutat într-o altă țară cu motivul de profitând de costuri mai mici în țara respectivă.
Offshoring-ul și externalizarea sunt două instrumente ale afacerilor moderne și s-au dovedit a fi un schimbător de jocuri în epoca modernă, pe măsură ce marginile afacerilor s-au înăsprit și companiile au luat calea de a economisi costuri și de a aduce eficiență în afaceri.
Ce este externalizarea?
Atunci când o companie externalizează un serviciu sau un produs înseamnă că compania nu produce singură serviciul sau un produs și au început să cumpere acel produs sau serviciu de la un furnizor.
De exemplu, o companie din SUA a externalizat anumite producții de piese auto către o companie chineză.
Ce este Offshoring-ul?
Când o companie vorbește despre delocalizare, schimbă locația producției unui anumit produs sau serviciu într-o locație diferită pentru economii de costuri și acolo unde există o configurație mult mai mare a acelui produs sau serviciu, ceea ce duce la un fel de economii de costuri pentru compania.
De exemplu, o companie BPO dorește să se mute într-un loc mult mai ieftin, deoarece costul companiei FTE va fi redus dacă costul per FTE a fost redus. Această schimbare va duce la procese mult îmbunătățite și va aduce ineficiențe în afaceri. Deși proprietatea asupra produsului sau a serviciului revine în continuare companiei în sine.
Infografic de outsourcing vs offshoring
Să vedem diferențele de top dintre externalizare și delocalizare.
Diferențele cheie dintre externalizare și delocalizare
- Offshoring înseamnă realizarea muncii într-o altă locație sau într-o altă țară, în timp ce în externalizare înseamnă contractarea sau subcontractarea lucrărilor care au fost făcute anterior cu organizația către un client extern care este mai specializat în munca pe care compania o oferă
- Obiectivul externalizării este să se concentreze mai mult pe linia principală a activității sau a afacerii în care compania are expertiză și să nu se concentreze asupra produselor sau serviciilor auxiliare care nu derivă din conductele majore de venituri ale companiei. Obiectivul Offshoring-ului este de a reduce costul serviciului respectiv sau procesul pe care îl furnizează compania. Dezlocalizarea are ca rezultat reducerea costurilor și reducerea forței de muncă, dar nu înseamnă neapărat că va îmbunătăți sau va spori eficiența muncii în companie
- Sarcina care este externalizată este realizată de neangajații companiei, deoarece procesul a fost complet externalizat și nu mai intră în sfera operațiunii companiei. Offshoring-ul, pe de altă parte, este realizat de angajații companiei, deoarece doar locația lucrărilor efectuate a fost modificată. Angajații au lucrat doar la salarizarea companiei, ceea ce face ca procesul să fie mult mai familiar și rapid
- În cadrul externalizării, setul de competențe nu se schimbă în mâinile angajaților companiei, deoarece serviciul este acum achiziționat de o altă agenție care este autosuficientă și capabilă să realizeze munca în cadrul grilei de așteptări și a termenelor. Agențiile KPO au crescut masiv în țările din Asia de Sud, care este în plină expansiune datorită acestei externalizări. Offshoring-ul, pe de altă parte, setul de competențe pe care îl efectuează schimbă mâinile și are ca rezultat îmbunătățirea setului de competențe al angajaților companiei și, de asemenea, mult mai ieftin și rentabil pentru compania care efectuează transformarea
Tabel comparativ
| Offshoring | externalizarea | |
| Efectuat de personalul companiei existente | Efectuat de neangajații companiei, deoarece serviciul a fost obținut | |
| Dezlocalizarea se realizează întotdeauna în afara limitelor locului de muncă actual, întrucât mutarea unui centru în altă țară este obligatorie | Externalizarea poate fi efectuată în interiorul granițelor țării actuale sau în afara țării. Nu schimbă neapărat locația, deoarece este în primul rând o schimbare a setului de abilități | |
| Obiectivul delocalizării este în mare parte economie de costuri și forță de muncă ieftină, care este necesară pentru a face o muncă care necesită mai puține abilități | Obiectivul externalizării este să se concentreze pe activitatea principală a companiei și să nu depună multe eforturi pe cele auxiliare | |
| Dezlocalizarea are ca rezultat nicio ieșire de numerar de la companie așteptată în anii inițiali ai costului de transformare și alte lucruri | Externalizarea are ca rezultat ieșirea de numerar, deoarece compania trebuie să plătească pentru serviciile pe care le prestează de la părțile externe, ceea ce duce la o ieșire de numerar |
Concluzie
Compania ar trebui să decidă singură dacă doresc să utilizeze aceste tipuri de practici singure sau într-o combinație a ambelor. Combinarea atât a activităților de externalizare, cât și a celor de delocalizare ar duce la economii de costuri mult mai mari. Tendințele recente au arătat că ambele activități sunt în creștere.
Cuvântul „economie largă și lentă” a dat naștere acestor măsuri luate de companie pentru a economisi costurile și a face afacerea mai eficientă și dinamică. O altă tendință - în special în externalizarea tehnologiei informației (servicii IT) - este consolidarea industriei, companiile mai mari achiziționând furnizori mai mici.
