Ce este teoria pieței segmentate?
Teoria pieței segmentate afirmă că curba ratei dobânzii este de fapt diferențiată pe segmente pe baza scadenței obligațiunilor solicitate de investitori și fiecare segment este independent unul de celălalt. Deci ratele obligațiunilor pe termen scurt nu sunt legate de obligațiunile pe termen lung și invers și, prin urmare, randamentele fiecărui segment sunt determinate independent.
Explicaţie
- Investitorii din diferite segmente sunt diferiți, iar rata dobânzii în fiecare segment este determinată de cererea și oferta fiecărui segment. Rata dobânzii care prevalează în fiecare segment este doar funcția ofertei și a cererilor de fonduri pentru scadența specifică.
- Astfel, fiecare sector de scadență (pe termen lung, pe termen scurt și pe termen mediu) poate fi clasificat ca segmente de piață diferite în care randamentul nu are nicio corelație cu alte segmente și se bazează exclusiv pe oferta și cererea respectivului segment.
- Teoria pieței segmentate presupune că participanții la fiecare segment fie nu sunt dispuși să-și schimbe segmentul pentru a căuta un randament mai mare, fie nu sunt în măsură să facă acest lucru din cauza restricțiilor impuse.
Istorie
Conceptul teoriei segmentării pieței a apărut în anul 1957 de către un celebru economist american, John Mathew Culbertson. Teoria a fost publicată în lucrarea sa numită „Structura termenului ratelor dobânzii”. În lucrarea sa, el a contestat teoria cunoscută mai devreme a „modelului structurii termenului, condusă de așteptări” de Irving Fisher și a venit cu teoria sa.
Exemplu
- Rata dobânzii pe piață continuă să se schimbe. Luați în considerare o companie de asigurări. Asigurările de viață sunt în principal pe termen lung. Acestea pot varia de la scadențe de 20 până la 40 de ani. Deci, atunci când o companie de asigurări vinde asigurări, atunci compania este expusă răspunderii pe termen lung.
- Deci, pentru a compensa pasivul, compania va trebui să investească în active. Deoarece pasivul este pe termen lung, activul pe care compania îl va investi va fi și pe termen lung. Astfel, compania va investi în obligațiuni pe termen lung.
- Companiile de asigurări vor investi în cea mai mare parte pe segmentul pe termen lung. Nu vor investi în obligațiuni pe termen scurt și vor relua din nou după scadență, deoarece nu vor risca ca rata dobânzii să scadă în timpul transferurilor. Deci nu există nicio schimbare în segmente. Investitorii sunt fixați în anumite segmente, iar randamentul în segment este determinat de cererea și oferta din acest segment.
Presupunerea teoriei pieței segmentate
Ipoteza principală a teoriei pieței segmentate este că obligațiunile cu scadențe diferite nu sunt înlocuite reciproc. Înseamnă că, dacă joci să investești pe termen lung, atunci nu poți cumpăra o obligațiune și o răsturnare pe termen scurt. Va trebui să cumpărați numai obligațiuni pe termen lung. Deplasarea segmentului nu este permisă.
Teoria pieței de segmentare vs. Teoria habitatului preferat
Teoria habitatului preferat este similară cu teoria segmentării, în credința că împrumutătorii și creditorii rămân la un anumit segment și preferă puternic segmentul, dar nu spune că randamentele fiecărui segment sunt total independente și nu sunt deloc corelate. Habitatul preferat afirmă că, dacă investitorii văd că vor primi mai mult randament în alte segmente decât în segmentul preferat, atunci se vor muta din segmentul lor preferat. Deplasarea segmentelor nu este permisă în teoria segmentării.
Avantaje
- Randamentul obligațiunilor unui anumit segment va fi complet determinat de cererea și oferta investitorilor și debitorilor segmentului respectiv. Deci acest lucru este adevărat în viața reală. Conform legii economiei, prețurile sunt stabilite în funcție de cerere și ofertă
- Gestionarea adecvată a pasivului activelor se poate face pe baza acestei teorii, deoarece există o acoperire completă a pasivelor unui anumit segment prin investiții în acel segment. Dacă ar fi permise schimbări, atunci investitorii ar fi fost expuși riscului ratei dobânzii în timpul transferurilor
Dezavantaje
- Investitorii nu respectă de fapt un anumit segment. Schimbă segmente după oportunitate. Dacă obțin randament mai bun în orice alt segment, atunci tind să schimbe segmentele.
- Teoria se bazează pe o ipoteză dură conform căreia investitorii nu își pot schimba habitatul preferat, ceea ce nu este adevărat în viața reală.
Concluzie
Teoria piețelor segmentate evidențiază o proprietate importantă, iar randamentul este stabilit de cererea și oferta de obligațiuni ale unui anumit segment. Randamentul oferit de obligațiune se bazează de fapt pe cerere și ofertă și, prin urmare, această teorie este aplicabilă în lumea reală. Ipotezele dificile sunt dificil de realizat în scenariile lumii reale.
