Ce este zona de liber schimb?
Zona de liber schimb reprezintă acorduri comerciale care pot fi întreprinse la nivel regional sau sub formă de blocuri comerciale în cadrul cărora nu există nicio barieră la importul de bunuri și servicii definite, precum și la exportul acestora într-o zonă definită între țările membre ale unui astfel de acord. Printre exemplul popular de liber schimb, zona este Acordul de liber schimb nord-american (NAFTA).
Istorie
Zona de liber schimb se bazează pe acordul dintre națiunile care se reunesc pentru a crea o platformă comună pentru dezvoltarea regiunii, prosperarea relației comerciale prin libera circulație a mărfurilor și serviciilor, creând astfel oportunități ample pentru toți membrii săi. Conceptul merge cu mult înapoi și se bazează pe premisa că fiecare națiune are un anumit avantaj în anumite bunuri sau servicii în comparație cu altele. Permițând fiecărei națiuni membre să comercializeze liber bunuri și servicii între ele, rezultă o utilizare optimă a eficienței relative și a optimizării costurilor împreună cu dezvoltarea regională.
Exemple de zonă de liber schimb
O mulțime de zone de liber schimb sunt create pentru a promova creșterea regională. Unele dintre cele mai cunoscute zone de liber schimb sunt enumerate mai jos:
- Acordul de liber schimb nord-american (NAFTA): a fost creat în 1994 și elimină majoritatea barierelor comerciale în calea investițiilor în Canada, Mexic și Statele Unite ale Americii.
- Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN): A fost creată în 1967 și cu principalul obiectiv de creștere economică și dezvoltare comercială a națiunilor sale, și anume Indonezia, Malaezia, Singapore, Thailanda și Filipine.
- Piața comună din sud (MERCOSUR): a fost creată în 2002 cu partide de stat majore, inclusiv Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay și Venezuela, cu principalul obiectiv al dezvoltării regionale a națiunilor sale membre.
- Zona de liber schimb continental african (AFCFTA): a fost creată în 2018 și este o zonă recentă de liber schimb și cuprinde majoritatea tuturor națiunilor africane (la data de 29 de națiuni) pentru a promova libera circulație a mărfurilor și serviciilor în regiunea membră.
- Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS): a fost creată în 1960 și cuprinde Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția ca națiuni membre, având ca principal obiectiv îmbunătățirea comerțului liber între membrii săi, precum și creșterea regională și dezvoltarea economică.
Zona de liber schimb vs. Piața comună
Diferența cap la cap dintre cele două sunt menționate mai jos:
| Bază | Zonă de comerț liber | Piata comuna | ||
| Definiție | În cadrul acestei mișcări, forța de muncă și capitalul sunt restrânse între țările membre; cu toate acestea, nu există nicio restricție asupra comerțului cu bunuri și servicii. | În acest sens, forța de muncă și capitalul sunt libere să circule între țările membre; cu toate acestea, politicile economice sunt conduse independent de fiecare țară membră. | ||
| Exemple | Exemple populare sunt NAFTA etc. | Exemple populare de piață comună sunt comunitatea caraibiană și piața comună (CARICOM). | ||
| Comerț cu alte țări (nemembre) | În acest domeniu, fiecare țară membră poate avea o structură comercială tarifară diferită pentru comerțul dintre țările terțe. De exemplu, dacă țara A, B și C au un acord de liber schimb, iar țările A și B se angajează în comerț cu țara D (un stat membru), acestea pot avea o structură comercială tarifară diferită cu țara D. | În cadrul unei zone comune, fiecare țară membră va avea aceeași structură comercială tarifară pentru comerțul dintre țările terțe. De exemplu, dacă țara A, B și C au un acord de piață comună, iar țările A și B se angajează în comerț cu țara D (un stat membru), vor avea aceeași structură comercială tarifară cu țara D. |
Avantaje
- Schimbul liber promovează dezvoltarea tuturor națiunilor membre prin avansarea avantajului comparativ al fiecărei națiuni membre, ceea ce le permite să exporte acele bunuri sau servicii în care au mai multă eficiență și cunoștințe tehnice comparativ cu alte națiuni membre și să le importe pe cele în care au mai puține avantaj.
- Un alt avantaj oferă comerțul liber în promovarea economiilor de scară, precum și mai multe oportunități de angajare pentru oamenii din aceste națiuni membre.
- Schimbul liber dezvoltă relații comerciale între țările membre, ceea ce duce și la dezvoltarea diverselor sectoare aliate, precum călătoriile și ospitalitatea.
Dezavantaje
- Liberul schimb are un dezavantaj inerent, care duce la închiderea completă a anumitor industrii în care alte țări membre au un avantaj comparativ. Ca rezultat, există o dependență excesivă de astfel de produse care duce la condiții de monopol.
- Schimbul liber promovat cu intenția principală a dezvoltării regionale a condus la o creștere concentrată, puține țări membre câștigând mai multă tracțiune decât altele.
- Acestea necesită o monitorizare atentă de către țările membre pentru a evita schimbul de bunuri și servicii, care sunt dăunătoare sănătății publice și securității naționale.
Concluzie
Zona de liber schimb este unul dintre numeroasele acorduri comerciale internaționale prin care diferite țări se reunesc pentru a crea un peisaj de piață competitiv cu obiectivul final de a crea o structură comercială și tarifară mai raționalizată. În plus, acest domeniu promovează eficiența, extinde baza de piață pentru țările membre. Cu toate acestea, este pertinent să menționăm că națiunile care intenționează să facă parte din zona de liber schimb trebuie să creeze un compromis echilibrat pentru a se asigura că competitivitatea industriei interne rămâne intactă, beneficiind în același timp de o bază mai mare de cerere a națiunilor membre.
