Definiția raportului Treynor
Raportul Treynor este similar cu raportul Sharpe în cazul în care randamentul excesiv peste randamentul fără risc, pe unitate de volatilitate a portofoliului, este calculat cu diferența că folosește beta în loc de deviația standard ca măsură de risc, prin urmare ne oferă randament excesiv peste rata fără risc a randamentului, pe unitate de beta a portofoliului general al investitorului.
Explicaţie
Termenul Treynor Ratio poate fi explicat ca un număr care măsoară randamentul excesiv, care ar fi putut fi câștigat de firmă în unele dintre investițiile sale care nu prezintă riscuri variabile, asumându-și riscul actual de piață. Valoarea raportului Treynor îi ajută pe manageri să raporteze randamentele obținute în exces peste rata de rentabilitate fără risc cu riscul suplimentar asumat.
Sursa : Yahoo Finance
Formula Treynor Ratio
În formula raportului Treynor, nu luăm în considerare riscul total. În loc de asta, este luat în considerare riscul sistematic.
Formula raportului Treynor este dată ca:
T = R i - R f / β i
Aici, Ri = randamentul din portofoliul I, Rf = rata fără risc și βi = beta (volatilitatea) portofoliului,
Cu cât este mai mare raportul Treynor al unui portofoliu, cu atât este mai bună performanța acestuia. Deci, atunci când analizăm mai multe portofolii, utilizarea formulei raportului Treynor ca metrică ne va ajuta să le analizăm cu succes și să găsim cea mai bună dintre ele.
Cum funcționează raportul Treynor?
Calculul raportului Treynor se face luând în considerare riscul beta al unei investiții. Valoarea β a oricărei investiții este măsura volatilității investiției în raport cu poziția actuală pe piața de valori. Cu cât volatilitatea stocurilor incluse în portofoliu este mai mare, cu atât va fi mai mare valoarea β a acelei investiții.
Valoarea β poate fi măsurată, păstrând valoarea 1 ca punct de referință. Valoarea β pentru întreaga piață este considerată egală cu 1. Dacă un portofoliu are un număr mare de acțiuni volatile, va avea o valoare beta mai mare de 1. Pe de altă parte, dacă o investiție are doar câteva acțiuni volatile, β valoarea investiției respective va fi mai mică decât una.
Acțiunile care posedă o valoare beta mai mare au mai multe șanse să crească și să scadă mai ușor decât alte acțiuni de pe piața bursieră, având o valoare beta relativ mai mică. Deci, atunci când analizăm piața, comparația medie a valorilor beta nu poate da un rezultat corect. Deci, compararea investițiilor cu această măsură nu este chiar practică. Așadar, aici vine utilitatea raportului Treynor, deoarece ajută la compararea investițiilor sau a acțiunilor care nu au nimic comun între ele pentru a obține o analiză clară a performanței.
Calculul raportului Treynor
Vom analiza acum un exemplu de raport Treynor pentru a înțelege clar modul în care calculele raportului Treynor. Uitați-vă la tabelul dat mai jos cu trei investiții, valorile beta ale acestora și randamentele în procente:
| Investiție | Valoarea beta | Procentul de rentabilitate |
| Investiție A | 1,00 | 10% |
| Investiție B | 0,9 | 12% |
| Investiție C | 2.5 | 22% |
Pentru efectuarea calculelor Treynor Ratio, avem nevoie și de rata fără risc a celor trei investiții. Să presupunem că toate cele trei investiții de aici au o rată fără risc de 1.
Acum putem efectua calculul raportului Treynor utilizând formula raportului Treynor, care este după cum urmează: -
- Pentru investiția A, formula raportului Treynor se dovedește a fi (10 - 1) / (1,0 * 100) = 0,090
- Pentru investiția B, raportul Treynor se dovedește a fi (12 - 1) / (0,9 * 100) = 0,122
- Pentru investiția C, raportul Treynor se dovedește a fi (22 - 1) / (2,5 * 100) = 0,084
Prin urmare, raportul Treynor pentru investiția A este 0,090, pentru investiția B este 0,122 și pentru investiția C este 0,084. Putem observa clar din valorile raportului Treynor obținute că Investiția B are cel mai mare raport Treynor și, prin urmare, aceasta este investiția cu o valoare beta relativ mai mică. Deci, în acest caz, se spune că Investiția B este investiția cu cea mai bună performanță dintre cele trei investiții pe care le-am analizat. În mod similar, investiția A este cea de-a doua cea mai bună, în timp ce investiția C este cea mai slabă investiție dintre cele trei.
Acum, să luăm în considerare analiza brută a performanței investițiilor. Când ne uităm la procentele de rentabilitate, investiția C ar trebui să aibă cele mai bune performanțe, cu un procent de rentabilitate de 22%, în timp ce investiția B trebuie să fie aleasă pentru a fi a doua cea mai bună. Dar, din calculul raportului Treynor, am înțeles că investiția B este cea mai bună dintre cele trei, în timp ce investiția C, deși are cel mai mare procent, este cea mai slabă investiție dintre cele trei. Această diferență în rezultate a venit din cauza utilizării măsurii riscului în calculul raportului Treynor.
Limitări ale raportului Treynor
Deși raportul Treynor este considerat o metodă mai bună de a analiza și de a afla investiția cu performanțe mai bune într-un grup de investiții, nu funcționează în mai multe cazuri. Raportul Treynor nu ia în considerare nici o valoare sau valoare calculată prin gestionarea portofoliilor sau investițiilor. Deci, acest lucru face ca raportul Treynor să fie doar un criteriu de clasare cu mai multe dezavantaje, făcându-l inutil în diferite scenarii.
Mai mult, raportul Treynor poate fi utilizat în mod eficient pentru analiza mai multor portofolii numai dacă este dat faptul că acestea sunt un subset al unui portofoliu mai mare. În cazurile în care portofoliile prezintă un risc total diferit și riscuri sistematice similare, acestea vor fi clasificate la fel, ceea ce face ca raportul Treynor să fie inutil în analiza performanței acestor portofolii.
O altă limitare a raportului Treynor apare din cauza considerației anterioare făcute de metrică. Raportul Treynor acordă importanță comportamentului portofoliilor în trecut. În realitate, investițiile sau portofoliile sunt în continuă schimbare și nu putem analiza una doar cu cunoștințe anterioare, deoarece portofoliile se pot comporta diferit în viitor din cauza schimbărilor în tendințele pieței și a altor schimbări.
De exemplu, dacă un stoc a dat companiei o rată de rentabilitate de 12% în ultimii ani, nu este garantat că va continua să facă același lucru în anii următori. Rata de rentabilitate poate merge în orice sens, ceea ce nu este luat în considerare de raportul Treynor.
Formula raportului Treynor are o slăbiciune inerentă, care este designul său cu aspect invers. Este foarte posibil, poate chiar mai probabil, ca o investiție să se desfășoare într-un mod diferit în perioadele următoare față de cum a evoluat în trecut. Un stoc cu o versiune beta de 3 ar putea să nu aibă în esență volatilitatea pieței de trei ori pentru totdeauna, de exemplu. La fel, nu ar trebui să vă așteptați ca un portofoliu să câștige bani cu o rată de rentabilitate de 8% în următorii zece ani doar pentru că a făcut-o în ultimii zece ani.
În plus, unii ar putea avea probleme cu utilizarea beta ca măsură a riscului. Mai mulți investitori performanți ar spune că beta-ul nu vă poate oferi o imagine clară a riscului implicat. De mulți ani, Warren Buffett și Charlie Munger au susținut că volatilitatea unei investiții nu este adevărata măsură a riscului. S-ar putea susține că riscul este probabilitatea unei pierderi permanente de capital, nu temporare.
Raportul Treynor vs Raportul Sharpe
Raportul Sharpe este o valoare metrică, similară cu raportul Treynor, utilizată pentru a analiza performanța diferitelor portofolii, ținând seama de riscul implicat.
Principala diferență între raportul Sharpe și raportul Treynor este că, spre deosebire de utilizarea riscului sistematic utilizat în cazul raportului Treynor, riscul total sau abaterea standard este utilizat în cazul raportului Sharpe. Valoarea raportului Sharpe este utilă pentru toate portofoliile, spre deosebire de raportul Treynor care poate fi aplicat doar portofoliilor bine diversificate. Raportul Sharpe dezvăluie cât de performant este un portofoliu în comparație cu o investiție fără risc. Punctele de referință comune, care sunt utilizate pentru a reprezenta o investiție fără risc, sunt titlurile de stat sau obligațiunile din Trezoreria SUA.
Raportul Sharpe calculează mai întâi rentabilitatea așteptată sau reală a investiției pentru un portofoliu de investiții (sau chiar o investiție de capitaluri proprii), scade rentabilitatea investiției fără risc și apoi împarte rezultatul prin abaterea standard a portofoliului de investiții.
Primul scop al raportului Sharpe este de a afla dacă creați sau nu o rentabilitate considerabil mai mare a investiției dvs. în schimbul acceptării riscului suplimentar inerent investiției de capitaluri proprii, în comparație cu investițiile în instrumente fără risc. Astfel, ambele rapoarte funcționează similar în anumite moduri, fiind diferite în altele, făcându-le potrivite pentru diferite cazuri. Ambele metodologii funcționează pentru determinarea unui „portofoliu cu performanțe mai bune”, luând în considerare riscul, făcându-l mai potrivit decât analiza brută a performanței.
Aplicarea raportului Treynor în fonduri mutuale
Fondurile mutuale sunt considerate o opțiune bună în care să investim, iar determinarea randamentului fără risc este un lucru pe care ar trebui să îl luăm în considerare cu siguranță înainte de a decide să investim într-un fond mutu. La fel ca toate celelalte opțiuni de investiții, și fondurile mutuale prezintă riscuri și reprezintă o opțiune de investiții pe termen lung; ar trebui să luați în considerare în mod serios toate riscurile asociate acestuia și să luați întotdeauna în considerare un fond mutual cu toleranță la risc mai redusă pentru a oferi o rată bună de rentabilitate a investiției.
Riscurile comune implicate în fondurile mutuale sunt următoarele:
- Riscul de piață: scenariile de piață sunt în continuă schimbare, iar fondurile mutuale sunt în mare parte afectate de riscurile de piață. Schimbarea tendințelor pieței poate afecta modul în care o investiție returnează venituri și acest lucru este valabil și pentru fondurile mutuale.
- Risc industrial: Riscurile industriale sunt comune pe piață. Orice investiție se face în industrie, în care apare un declin sau o veste proastă, va schimba modul în care se comportă piața. Prin urmare, poate afecta numărul de returnări efectuate.
- Risc de țară: țara în care merge investiția, îi face afectați de riscurile bazate pe țară. Orice scenariu care are loc în țara respectivă poate avea efecte semnificative asupra modului în care se comportă investițiile. Lucruri precum alegerile, modificările normelor guvernamentale și dezastrele naturale pot schimba rata de rentabilitate a investiției din țara respectivă pe care o oferă investitorilor.
- Riscul valutar: modificarea cursului valutar afectează, de asemenea, piața financiară. Organizațiile de afaceri fac afaceri în diferite țări, ceea ce face includerea mai multor valute. Deci, schimbarea cursului de schimb al unei monede în care se desfășoară activități poate afecta modul în care se comportă piața. Deci, riscul valutar este un lucru important care trebuie luat în considerare la calcularea raportului Treynor.
- Riscul ratei dobânzii: ratele dobânzii și prețurile obligațiunilor sunt strâns legate între ele. O creștere a ratei dobânzii poate provoca o scădere a prețurilor obligațiunilor, iar o reducere a acestora poate crește prețurile obligațiunilor. Deci, riscul legat de rata dobânzii este important de luat în considerare.
- Riscuri de credit: Plata la timp a datoriilor sau împrumuturilor luate de investitor este importantă, iar un eșec în acest lucru poate duce la riscuri de credit. Cotizațiile de credit pot afecta invers afacerea investitorului.
- Risc principal: Orice scădere a prețurilor, precum cea a echipamentelor utilizate de firmă, poate afecta și afacerea.
- Riscul administratorului de fond: treaba administratorului de fond trebuie făcută perfect. Orice eroare în activitatea administratorului de fond poate afecta negativ fondurile. Aceasta se numește riscul administratorului de fond, astfel încât funcționarea corectă a lucrătorului în firma de investiții este un lucru important pentru a obține un raport Treynor bun și, prin urmare, o rată bună de rentabilitate.
După cum am văzut, este imperativ ca investitorii să afle fonduri mutuale, care îi vor ajuta să-și îndeplinească obiectivele de investiții la nivelul de risc necesar. Și ar trebui să vă dați seama că măsurarea riscului implicat într-o schemă de fonduri mutuale doar pe baza NAV a rapoartelor fondului s-ar putea să nu fie o evaluare holistică. Este de remarcat faptul că, pe o piață în creștere rapidă, nu este deloc dificil să crești o creștere mai mare dacă administratorul de fond este dispus să își asume un risc mai mare. Au existat multe astfel de ocazii în trecut, cum ar fi raliul din 1999 și începutul anului 2000, precum și multe raliuri de acțiuni ale capitalului mijlociu din trecut. Prin urmare, evaluarea rentabilităților anterioare obținute de fondul mutual în mod izolat ar fi inexactă, deoarece acestea nu vă vor oferi nicio indicație asupra gradului de risc la care ați fost expus în calitate de investitor.
Concluzie
Raportul Treynor este o valoare utilizată pe scară largă în finanțe pentru calcule bazate pe randamentele obținute de o firmă. Este, de asemenea, cunoscut sub numele de raport recompensă-volatilitate sau măsura Treynor. Metrica și-a primit numele de la Jack Treynor, care a dezvoltat metrica și a folosit-o mai întâi.
Rapoartele care utilizează beta, raportul Treynor fiind unul dintre acestea, ar putea fi, de asemenea, cele mai potrivite pentru a compara performanțele pe termen scurt. Au existat o mulțime de studii cu privire la performanța pe termen lung a pieței bursiere, iar un studiu al evidenței Buffett la Berkshire Anne Hathaway a arătat că stocurile beta reduse au avut performanțe mai bune decât stocurile beta ridicate, fie pe o bază ajustată la risc, fie în termenii bazei de performanță brute, neajustate.
Trebuie remarcat aici că relația directă și liniară dintre beta mai mare și randamente mai mari pe termen lung s-ar putea să nu fie la fel de robustă pe cât se crede. Academicienii și investitorii vor argumenta invariabil despre cele mai eficiente strategii de risc de activitate pentru anii următori. Într-adevăr, este posibil să nu existe o măsură care să fie considerată măsura perfectă a riscului. Cu toate acestea, în ciuda acestui fapt, raportul Treynor vă va oferi cel puțin o modalitate de a potrivi performanța unui portofoliu, având în vedere volatilitatea și riscul acestuia, ceea ce poate crea comparații mai utile decât o simplă comparație a performanțelor anterioare.
